SOLUȚIE DEFINITIVĂ REFERITOARE LA EXERCITAREA ABUZIVĂ A UNOR DREPTURI
Am obținut de curând o soluție favorabilă și totodată foarte interesantă, în opinia noastră, referitoare la exercitarea abuzivă a unor drepturi procedurale civile, respectiv constituționale. Este vorba despre un apel la finalul căruia Tribunalul București a schimbat în tot o sentință civilă a Judecătoriei sector 5, admițând calea de atac formulată.
Situația este următoarea: un club sportiv exclus din cadrul unei federații a început o serie de demersuri legale împotriva acesteia, realizate atât în nume propriu, cât și de președintele clubului în numele său. Au fost o serie de petiții adresate unor instituții și organe de control ale statului, organelor de urmărire penală, cereri de intervenții în dosarele civile care aveau ca obiect modificarea actelor constitutive ale amintitei federații. Toate controalele efectuate în temeiul acestor sesizări au dovedit nevinovăția federației respective, iar cererile de intervenție au fost respinse definitiv. Federația a considerat că este vorba despre un abuz de drept înverșunat și nociv pentru imaginea ei, luând decizia de a se adresa instanțelor civile.
După o soluție nevaforabilă a primei instanțe, Tribunalul a admis apelul și a schimbat în tot sentința inițială. Spicuim din cuprinsul deciziei:
“În speță, din probele administrate se poate reține, contrar opiniei primei instanțe, că petițiile și cererile au fost formulate cu rea-credință în raport cu apelanta-reclamantă X, în scopul de a aduce atingere dreptului său la imagine.
Tribunalul observă că, deși intimații-pârâți au făcut multiple sesizări și petiții față de apelanta-reclamantă X, aspectele invocate de aceștia nu s-au confirmat, iar față de modalitatea în care au acționat, aceștia au deturnat dreptul de petiționare și dreptul la liberul acces la justiție de la scopul în vederea căruia au fost recunoscute de lege, fiind nemulțumiți, în realitate, de concluziile verificărilor rezultate în cadrul controalelor efectuate și de soluțiile pronunțate de instanțele de judecată.
În acest sens, se are în vedere multitudinea sesizărilor formulate, persistența acestora, perioada îndelungată în care au fost formulate (2018-2022), faptul că o parte din acestea au fost formulate la mult timp după excluderea intimaților din cadrul federației.
Tribunalul mai reține și caracterul grav al acuzațiilor aduse de intimații-pârâți, care nu s-au confirmat, astfel că atitudinea intimaților-pârâți nu poate fi justificată nici prin exercitarea dreptului de petiționare și nici a dreptului la liber acces la justiție, luând în considerare că, atât dreptul de petiționare, cât și liberul acces la justiție nu pot prejudicia dreptul la propria imagine.
Nu trebuie omisă nici împrejurarea că prin petițiile și sesizările formulate nu se invocă simple judecăți de valoare, în condițiile în care intimații pârâți au făcut trimitere la fapte concrete, săvârșite într-un anumit context, astfel încât proba bazei factuale a celor afirmate este esențială pentru a stabili dacă dreptul de petiționare a fost exercitat în mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei credințe.
Or, în speță, faptele imputate de intimații pârâți apelantei-reclamante nu au fost confirmate (…)
În privința dreptului la liber acces la justiție, tribunalul constată că exercitarea acestui drept s-a realizat, de asemenea, cu rea-credință, aspect ce rezultă din următoarele elemente: încercarea intimatului-pârât Y de a repune în discuție în mod nepermis, în cadrul dosarului 1 legitimitatea sa procesuală activă, în condițiile în care ar fi trebuit să țină cont de dezlegarea deja dată asupra problemei de drept dedusă judecății în cadrul dosarului numărul 2, dând eficiență prezumției de lucru judecat; în dosarul numărul 3 intimata pârâtă nu a acționat doar pentru a-și proteja propriul drept (…); formularea de către intimatul-pârât a unei cereri de intervenție voluntare principale în cadrul dosarului numărul 4, prin care a solicitat respingerea cererii de modificare a actelor constitutive ale federației, invocând motive care nu au putut fi primite și analizate în cadrul unei proceduri necontencioase.“
Considerăm că decizia Tribunalului București este demnă de luat în seamă pentru că, pe de o parte, chestiunea abuzului de drept, în special exercitarea abuzivă a drepturilor consacrate prin acte normative fundamentale, este una delicată și spinoasă, iar pe de altă parte practica instanțelor în această privință nu este tocmai unitară, unele dintre forurile de judecată nefiind tocmai receptive în a admite că, în anumite situații, pur și simplu aceste drepturi sunt exercitate cu depășirea flagrantă a scopului pentru care au fost recunoscute.