Având în vedere întâmplarea notorie cu falimentul City Insurance, petrecut anul trecut, dar cu urmări care încă au impact asupra pieței asigurărilor, dar și asupra fiecăruia dintre noi, am considerat oportun sublinierea unor aspecte cu privire la această instituție, prin prisma rolului ei în privința despăgubirii persoanelor vătămate prin accidente de circulație.

După cum credem că deja este cunoscut, persoanele (fizice sau juridice) care suferă daune (materiale, fizice, morale) sunt îndreptățite la despăgubiri care în mod normal sunt achitate de societățile de asigurare care emit polițe RCA. Sunt însă situații în care aceste societăți dau faliment și nu mai pot achita despăgubiri, chiar acestea sunt datorate în temeiul unor polițe RCA valabil încheiate de societatea respectivă, înainte de a falimenta. În asemenea situații intervine Fondul de Garantare a Asiguraților care, potrivit legii care reglementează organizarea și funcționarea sa, deschide dosare de daună, constată avarii, instrumentează dosarele și, în cele din urmă, plătește despăgubirile în locul asigurătorului RCA defunct.

Problema principală este că aceste despăgubiri sunt acordate și de FGA cu aceeași parcimonie dusă la extrem pe care o practică și asigurătorii “de drept comun”. În atari situații, deci atunci când nu este mulțumită de cuantumul despăgubirilor acordate de FGA, persoana în cauză se poate adresa cu o contestație instanțelor competente. Pentru că FGA este persoană juridică de drept public, această instanță este Secția de contencios administrativ a Curții de Apel București (Fondul avându-și sediul în București). Este singura modalitate prin care FGA poate fi “convins” să plătească mai mult, în special în privința daunelor morale (pentru că acolo doza de subiectivism pemite variații). Spre deosebire de această instituție, care întru evaluarea daunelor morale și a despăgubirii aferente se bazează doar pe înscrisuri și pe o procedură internă (care, în opinia noastră cel puțin, nu are caracter de act normativ și nu este opozabilă terților), instanța va administra și alte mijloace de probă (spre exemplu martori, care pot fi cruciali în vederea estimării daunelor morale).

Singura potențială problemă (care însă nu credem că justifică o eventuală inacțiune a persoanei păgubite) este aceea că FGA folosește în fiecare caz, preluând o altă meteahnă a asigurătorilor RCA, calea de atac a recursului. Spunem “meteahnă” pentru că în cele mai multe cazuri calea de atac este nejustificată. Recursul suspendă executarea Deciziei Curții de Apel, iar termenele de recurs se dau de instanța superioară, Înalta Curte de Casație și Justiție, după perioade îndelungate (din pricina volumului ridicat de dosare cu care este învestită aceasta, probabil). Pe de altă parte, de multe ori sumele puse în joc pot justifica așteptarea.

Încheiem prin a ne exprima speranța că aceste informații, succinte de altfel, vor fi utile. Situații de faliment ale asigurătorilor, care au provocat de fiecare dată veritabile valuri seismice prin consecințele lor, au fost și în trecutul mai îndepărtat (Carpatica), și mai apropiat (City Insurance), și, din păcate, probabil vor mai fi.