Practica prezentată în cele ce urmează este într-adevăr interesantă, dar menționăm din start că a)nu am avut vreo implicare profesională în acest litigiu, este pur și simplu un exemplu de practică întâlnit pe un site de specialitate; b)soluția pronunțată nu a fost definitivă iar sentința a fost apelată, până în prezent neexistând nici un termen în acest apel.

Un domn aflat la cumpărături într-un magazin de bricolaj a fost accidentat de două țevi metalice care i-au căzut în cap de pe un raft, care se pare că nu fuseseră fixate corespunzător de angajații magazinului. Rezultatul (schematic descris aici) a fost un număr de 8-9 zile de îngrijire medicală, constatate prin certificat medico-legal, vătămari pentru care reclamantul a solicitat 1.000.000 lei (600.000 lei daune materiale și 400.000 lei daune morale). Conținutul sentinței Tribunalului București poate fi lecturat aici.

Înainte de orice altceva, nu putem să nu remarcăm răspunsul sec și impasibil al Oficiului pentru Protecția Consumatorului (cel puțin așa cum reiese el din sentință), care , la solicitarea persoanei vătămate, nu a făcut altceva decât să îi indice posibilitatea de a se adresa organelor de urmărire penală, fără însă a efectua vreun control sau a sancționa magazinul de bricolaj. În al doilea rând, observăm nu fără o oarecare doză de amuzament că încă există iluzia recuperării pe cale litigioasă a unor sume importante de bani, cu titlu de daune morale și – mai ales, în prezenta speță – de daune materiale. În acest caz, se pare că reclamantul nu a avut înscrisuri doveditoare pentru justificarea cheltuielilor medicale și, în privința beneficiului nerealizat (contravaloarea contractului de mandat profesional care a fost reziliat urmare a accidentului) nu a dovedit un prejudiciu viitor cu caracter cert, neîndoielnic. În sensul în care simpla susținere că “dacă aș fi avut o anumită poziție, conferită de contractul de mandat, aș fi putut să fac bani și să avansez ierarhic, posibilități de care am fost lipsit prin efectul accidentului”, nu a fost considerată de instanță a denota caracter de certitudine, în așa fel încăt să justifice acoperirea pretențiilor materiale emise. Cu alte cuvinte, instanța a considerat că simplul fapt că reclamantul ar fi avut posiilitatea (condiționată și de factori externi, aleatorii) să facă bani, nu înseamnă că automat el ar fi și făcut acești bani, în concret.

De asemeni, de remarcat că, pentru 8-9 zile de îngrijire medicală, reclamantul a solicitat daune morale în valoare de 400.000 lei. Este drept că numărul de zile de îngrijire medicală nu este singurul criteriu după care instanțele apreciază gravitatea și impactul daunelor morale suferite, pe de altă parte, însă, este unul din principalele asemenea criterii. Față de pretențiile sale, prima instanță, a cărei soluție nu este, subliniem, definitivă, i-a acordat 50.000 lei