Așa cum zilele trecute aminteam un episod care ilustra o conduită reprobabilă a unui judecător, e bine ca publicul larg să știe că există suficiente exemple în capătul opus al spectrului. Profesioniști desăvârșiți, care nu fac abstracție de principiul consacrat de art. 22 alin. (7) CPC “judecătorul va ține seama, între altele, de principiile generale ale dreptului, de cerințele echității și de buna credință“. De asemeni, nu trebuie uitat că, uneori, legea se impune aplicată și în spiritul, nu doar în litera ei.

Într-un dosar al cărei obiect era dat de o plângere contravențională, Judecătoria Cornetu a pronunțat o soluție perfect motivată și extrem de echitabilă și echilibrată, în privința cheltuielilor de judecată. Mai precis, un anumit organ de poliție a solicitat de la o persoană fizică o serie de informații. respectiva persoană le-a furnizat cu promptitudine, prin fax și prin poștă, dar totuși a fost amendat de poliție pentru omisiunea furnizării lor. În plus, exeutarea sancțiunii contravenționale a fost prescrisă, procesul-verbal de constatare nefiind comunicat contravenientului în cel mult două luni de la data aplicării sancțiunii. Până la primul termen organul de poliție a recunoscut pretențiile petentului, iar art. 454 CP spune că “Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată“.

Cu toate acestea, prima instanță a obligat poliția la plata cheltuielilor de judecată suportate de petent, și iată motivarea, care, în umila noastră părere, este superbă “Instanța aprecizaă că nu pot fi aplicate dispozițiile art. 454 CPC, în sensul exonerării intimatului de la plata cheltuielilor de judecată deoarece spre deosebire de un litigiu comun, în care partea reclamantă ar fi avut posibilitatea înțelegerii amiabile cu pârâtul, fiind în culpă pentru declanșarea litigiului, în cazul litigiilor privind anularea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției petentul nu are deschisă calea unei înțelegeri anmiabile cu intimatul, singura modalitate de înlăturare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției din circuitul juridic fiind aceea a formulării unei plângeri contravenționale în fața unei instanțe de judecată, demers care presupune costuri pentru care petentul nu poate fi ținut culpabil.“

Desigur, cum fiecare minune ține doar trei zile, instanța de apel a întors soluția dată de prima instanță cu privire la cheltuielile de judecată, dar dincolo de rezultatul definitiv rămâne interpretarea echitabilă și gestul de justiție făcut în primă etapă a litigiului, pe care nu putem să nu le salutăm.