Curtea Constituțională a României a constatat, în contextul discutării unei excepții de neconstituționalitate (a art. 229 alin. (3) din Legea nr. 71/2011), că legiuitorul român stă în pasivitate de nu mai puțin de 9 (NOUĂ) ani de zile, omițând să reglementeze pe deplin organizarea și funcționarea instanței de tutelă și de familie.Este vorba, mai precis, despre faptul că legea privind organizarea judiciară ar fi trebuit corelată până acum cu dispozițiile Codului civil, care dau în competenţa instanţei de tutelă şi de familie atribuţiile referitoare la exercitarea tutelei cu privire la bunurile interzisului judecătoresc ori, după caz, cu privire la supravegherea modului în care tutorele administrează bunurile acestuia.

Mai mult, în temeiul normei tranzitorii criticate – Legea nr. 71/2011 – un organ administrativ, aflat în subordinea autorității publice locale, respectiv autoritatea tutelară, se pronunţă asupra aspectelor amintite, în privința bunurilor interzisului judecătoresc.Referitor la această procedură, nu există în prezent o cale de atac la instanţa judecătorească, deşi aceste atribuţii au fost reglementate prin Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie.

CCR a sancționat această gravă carență în singura modalitate care îi stă în putere, admițând excepția de neconstituționalitate a art. 229 alin. (3) din Legea nr. 71/2011.Întregul comunicat al CCR referitor la acest subiect, aici.