S-a publicat ieri, 7 martie, în Monitorul Oficial, Decizia ÎCCJ nr. 7/2024 [A] în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind interpretarea dispoziţiilor art. 324 alin. (1) şi (4) din Codul civil.

Respectivele prevederi ale Codului civil fac referire la situația când, în urma divorțului, dacă traiul în comun nu mai este posibil, beneficiul de închiriere (adică dreptul unuia dintre soți de a continua să locuiască în imobilul închiriat) se acordă unuia din cei doi, în funcție de câteva criterii, primul fiind interesul superior al minorului. Alin. (4) aplică acest principiu și în cazul locuinței proprietate comună a soților, când atribuirea locuinței conjugale produce efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj. Trebuie remarcat că aceste dispoziții nu sunt incidente anterior promovării unei acţiuni în desfacerea căsătoriei, ci fie se referă la o cerere accesorie a divorțului, fie la una separată, dar inițiată după desfacerea căsătoriei. Dilema instanțelor de judecată a fost aceea dacă acțiunea prin care se cere atribuirea locuinței (care, de obicei, în practică, îmbracă forma unei ordonanțe președințiale) este condiționată, din punct de vedere al admisibilității, de existanța prealabilă pe rolul instanțelor a unei acțiuni de partaj/ieșire din indiviziune cu privire la amintita locuință.

Sesizată, ÎCCJ a decis că acțiunea având ca obiect atribuirea locuinței nepartajate poate fi admisă chiar dacă partajul nu a fost încă pus pe rolul instanțelor de judecată, iar soluția este obligatorie de la data publicării Deciziei în Monitor.