DESPRE SANCȚIUNILE APLICATE DE COMPANIA MUNICIPALĂ PARKING BUCUREȘTI SA ȘI CONFUZIILE PE CARE LE CREEAZĂ ÎN PRACTICA JUDECĂTOREASCĂ
Context: în anul 2017 a fost creată printr-o hotărâre a CGMB societatea pe acțiuni Compania Municipală Parking București S.A., având ca acționar majoritar municipiul București prin CGMB (99.9%) și pe Service Ciclop S.A. (0.1%). După cum arată și denumirea, această societate gestionează spațiul de parcare din București și, în acest context, aplică și sancțiuni privind regimul parcărilor. Cu alte cuvinte, ori de câte ori parchezi mașina fără să plătești tariful aferent, chiar și pentru a-ți cumpăra o merdenea în 5 minute, găsești în parbriz un fel de bon (pentru că nu este un proces-verbal de constatare propriu-zis, nici ca formă, nici ca fond) din partea salariaților acestei companii.
Situația concretă: o persoană, proprietară a unei mașini hibrid – care tip de mașină atrage scutirea de la plata tarifelor de parcare conform HCGMB nr. 140/2016 – parchează liniștită autoturismul cu pricina și găsește, în trei zile diferite ale aceleiași luni, trei fluturași sancționatori din partea CMPB S.A. Logic, urmează trei plângeri contravenționale diferite, pe rolul aceleiași instanțe din București.
Context partea a IIa: potrivit Anexei la HCGMB nr. 95/2018 “în cazul nerespectării prevederilor prezentului regulament, după identificarea deținătorului sau a persoanei care a ocupat neregulamentar cu autoturismul un loc de parcare sau un loc nemarcat pentru parcare ori cu marcaje de interdicție aflat într-o parcare publică, agenții constatatori, cu drept de sancționare, ai operatorului (CMPB S.A. – n.n.) pot întocmi procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor “. De asemeni, “Constatarea și sancționarea contravențiilor se poate face și în lipsa contravenientului, atât pentru persoanele fizice, cât și pentru persoanele juridice, în conformitate cu OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (…)“. Până aici, totul clar. Dar, pentru că nici prea clar nu e bine, din rațiuni asupra cărora nu putem decât să speculăm – dar nu aici – în HCGMB nr. 517/2019 privind aprobarea tarifelor de exploatare a parcajelor publice, în Anexa acesteia, mai precis, făuritorul de norme introduce tam-nisam, pe lângă răspunderea contravențională, și una civilă, materializată prin daune interese (200 lei/24 ore). Răspundere civilă care coexistă confuz cu cea contravențională, pentru că nu se prevede când intervine una și când cealaltă. Desigur, din această situație juridică se nasc o serie de întrebări – ce temei are această răspundere civilă ? contractual, delictual ? cine decide că ea poate fi angajată ? CMPB S.A., unilateral, fără intervenția unei instanțe de judecată ? ETC.
Soluții ale instanțelor: după cum am zis, cele trei plângeri contravenționale (pentru că, până la o motivare convingătoare, și ținând seamă și de HCGMB din 2018 citată mai sus, o să considerăm că suntem pe tărâm contravențional) sunt judecate de trei complete diferite ale aceleiași instanțe bucureștene. Iar două dintre soluții sunt cât se poate de surprinzătoare și de diferite între ele. Un complet a declinat cauza către Tribunalul București, calificând nota de constatare a CMPB S.A. drept act administrativ, iar celălalt complet a respins plângerea ca inadmisibilă, motivând că nu se aplică OG nr. 2/2001, ci este unul din cazurile de răspundere civilă menționate de HCGMB nr. 517/2019, dar nereglementate nicăieri. Așteptăm cu viu și nelimitat interes soluția celui de-al treilea complet.
Dincolo de concluziile pe care e mai bine să le tragă fiecare din această situație, nu putem să nu remarcăm că este simptomatic pentru administratia publică, cel puțin cea bucureșteană, să păstreze ambiguitatea, să creeze confuzie și, mai ales, să perpetueze aceste metehne de la un regim politic la altul. Pentru că hotărârile de consiliu care creează această struțo-cămilă juridică au fost date de un consiliu general care avea o anumită componență, componența s-a schimbat și nelămuririle au rămas. Ba chiar sunt atent cultivate să nu se ofilească.