Deși dreptul penal nu intră în sfera noastră de imediat interes și expertiză, remarcăm totuși o soluție interesantă a ÎCCJ, pronunțată printr-un recurs în interesul legii, din Decizia nr. 23/2020 publicată în M. Of. nr. 52/18.01.2021.

Astfel, chestiunea asupra căreia practica instanțelor nu este unitară, în această speță, este aceea dacă procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție are în toate cazurile calitatea de procuror ierarhic superior față de procurorii din subordine, indiferent câte niveluri ierarhice sunt între el și aceștia sau, dimpotrivă, această calitate este deținută doar de procurorii imediat ierarhic superiori. Este vorba despre ipoteza art. 335 alin. (1) Cod Procedură Penală, potricit căreia procurorul ierahic superior a infirmat ordonanța de clasare dispusă de procurorul “de caz” și a dispus redeschiderea urmăririi penale.

O parte dintre instanțe au conchis că procurorul general al PÎCCJ nu are această calitate, ci doar cel imediat ierarhic superior, pe când majoritatea instanțelor, precum și însuși procurorul general al PÎCCJ au opinat în sens contrar, și anume ca el are calitatea de procuror ierarhic superior în absolut toate cazurile.

ÎCCJ a înclinat în favoarea primei opinii, deci a celei minoritare, motivând că, în accepțiunea Codului de Procedură Penală, regula generală este aceea că expresia “procurorul ierarhic superior” este conducătorul parchetului din care face parte procurorul care a emis un anumit act procedural, iar ca regulă specială, această expresie desemnează fie procurorul care deţine o funcţie de conducere intermediară şi este menţionat explicit de o normă legală care îi atribuie competenţa funcţională, fie procurorul care deţine o funcţie de conducere reglementată printr-o lege specială. Or, în cazul de față, controlul legalităţii şi temeiniciei actelor întocmite de procurori se realizează din treaptă în treaptă şi numai în mod excepţional, dacă legea ar fi prevăzut-o expres, ar fi fost posibilă realizarea acestui control prin omiterea unor funcţii intermediare. Iar această prevedere expresă nu există, în cazul art. 335 alin. (1) CPP.

Subliniem încă o dată, prin soluția pronunțată, ÎCCJ a infirmat soluția practicii judecătorești majoritare, precum și opinia procurorului general al PÎCCJ exprimată în cadrul acestui recurs în interesul legii. Pentru textul integral al Deciziei și pentru argumente, aici.