DESPRE TRANSMITEREA ACTELOR DE PROCEDURĂ PRIN FAX ȘI E-MAIL
În ciuda unor decizii ale CCR (nr. 605/2016) și chiar ale ÎCCJ (nr. 570/2011), care au împărtășit în trecut opinii diametral opuse, ÎCCJ prin Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept stabilește prin Decizia nr. 45/22.06.2020 că “În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă (…) actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotit a fi depus în termen.”
Este o soluție importantă și ea vine să lămurească o groază de neclarități, însă, așa cum am arătat, CCR a stabilit prin Decizia amintită că “trimiterea actelor de procedură prin fax sau poștă electronică a fost asimilată depunerii personale la instanță și nu trimiterii efectuate prin oficiul poștal, serviciul de curierat sau prin alt serviciu specializat de comunicare. Actul de procedură transmis prin fax sau poșta electronică este considerat a fi făcut în termen la data la care a fost înregistrat la instanță, iar (…), deși termenele se socotesc pe zile întregi, totuși, în ziua în care se împlinește termenul partea interesată trebuie să depună actul la instanță până la închiderea programului.”
De asemeni, tot ÎCCJ, e drept prin Secția Penală, prin Decizia nr. 570/2011 a opinat că “dacă partea formulează o cerere de recurs prin e-mail, pentru stabilirea respectării condiției exercitării în termen a căii de atac este relevanta data înregistrării cererii de recurs la registratura instanței, iar nu data presupusei emiteri a mesajului in formă electronică” . Cu alte cuvinte, aceeași opinie cu cea împărtășită de CCR – actul de procedură (calea de atac este și ea tot un act de procedură) este făcut în termen daca parvine instanței în timpul programului de lucru al serviciului registratură.
Iată însă că în 2020 opiniile s-au schimbat cu 180 grade, iar noua Decizie a ÎCCJ are forță obligatorie de la data pronunțării, respectiv a publicării sale în Monitorul Oficial, nemailăsând, astfel, loc de alte interpretări sau discuții.